Crezi in puterea gandului?

Acum ceva vreme vedeam prin oras graffitiuri cu textul “Base mort“, iar azi citesc articolul asta de pe Gandul.info. Articolul, ca articolul, dar comentariile sunt de milioane!
Read the rest of this entry
In orasul anvelopelor
Am ajuns in Clermont Ferrand, orasul din care a pornit Michelin, intr-o duminica noapte, pe la 10. Aeroportul era semipustiu si nu extrem de aratos, parca arata mai bine cel din Cluj Napoca. In fata aeroportului, o coloana de taxiuri ma astepta, iar din unul din ele a coborat taximetristul, m-a salutat, mi-a luat bagajele si am plecat spre hotel. Pe geamul taxiului am vazut muntii inverziti ce inconjoara orasul, iar de la taximetristul, intr-o engleza extrem de buna pentru un francez, am aflat ca cel mai inalt varf ce se vede este de fapt un vulcan, Puy de Dome. In cele din urma am ajuns in fata hotelului nu prea instelat, in care urma sa ma cazez. In Franta, in weekend, nu prea se lucreaza. Asa ca hotelul nu avea receptionist, iar eu, cu codul primit pe mail la rezervare, trebuia sa intru. Dupa vreo 10 minute in care cautam si nu gaseam ba intrarea in hotel, ba tastatura unde trebuia introdus codul de acces, am reusit sa patrund in receptia goala. Aici, din panoul cu chei trebuia sa imi vad numele si sa imi iau cheia de la camera. Doar ca, francezii se pare ca sunt extrem de economi, asa ca receptia avea senzor de lumina, iar eu, inalta cum sunt, nu reuseam sa declansez sensorul cand ma apropiam la o distanta suficient de mica incat sa pot citi… Asa ca, dupa vreo 20 de minute de cand coborasem din taxi, am reusit sa ajung in camera ce ma gazduieste. Read the rest of this entry
Azi: Apocalipsa
Nu stiu daca stiti, preocupati fiind zilele astea de soarta cailor de la Letea, de ucidea cainilor comunitari (si acest apelativ nu are acelasi sens ca in expresia cetatean comunitar), de cenzura de la “Chioru’, blonda si piticu’”, de regionalizarea Romaniei si autonomia Tinutului Secuiesc si tot felul astfel de alte probleme marunte, dar conform unor studii minutioase, cica azi vine Apocalipsa. Read the rest of this entry
La multi ani UE!
9 mai. La rusi “Ziua Victoriei”, la noi tot asta e, numai ca, mai pe albastru, Ziua Europii, ca sa nu ii suparam pe nemti ca si-au luat-o de la Franta-UK-Rusia&co. in al doilea Razboi Mondial. Si cum noi, rumânii, suntem mari europeni, ne amintim cu drag cum am castigat noi razboiul impotriva nenorocitilor aia de nazişti, cu care era preteneri pana la 23 August 1944. Cu toate sărbătorile astea pe capul nostru, uitam ca tot pe 9 mai, de data asta în 1877, Kogalniceanu (nenea ala simpatic cu statuie langa statia de metrou Izvor) spunea „Sîntem independenţi, sîntem naţiune de sine stătătoare. [...] Sîntem o naţiune liberă şi independentă”. După ne-au cucerit partial nemtii, dupa rusii, prin ocupatia comunista, dupa 90 turcii si chinezii, iar de curand ne vararam de buna voie si nechemati insistent in UE, careia azi iei uram caldurosul LMA. Poate d-asta nici nu se mai face atat caz, ce atat neatârnare pe capul nostru. După mine, pentru România, 9 mai 1877 a fost mai important decat 1 Decembrie 1918, decât 23 august 1944, decat 9 mai 1945. Pentru România, acela a fost primul pas decisiv in atingerea urmatoarelor stadii, precedat de 24 ianuarie 1859. Dupa 1859 se poate vorbi de România, iar dupa 1877 se poate vorbi de România Independenta.
Insă, acum suntem la căldurică, NATO şi UIE veghează pentru binele nostru. Avem scut, avem alianta şi vizele, ce tot dau eu aici cu independenţa? Ce dacă vine nenea ala de la FMI cu adidasii rupti si faţă de speriat copii, Jeffrey Franks, si ne ordona cum trebuie sa stea traba prin piata muncii (si de data asta nu ma refer la statia de metrou), vine tantie UIE si ne spune ca tre sa marim preturile sa fim si noi ca bajetii aliniati. Că nu ne aliniează si salaru, cum ar spune Boc, asta e partea a doua. Si eu mai vreau sa o ard cu independenta. Ce atata independenta, ce merita ea amintita, darămite sărbătorită? Aşa că închei cu un sincer LA-MUE! (adica “La multi ani, Uniunea Europeana!”, dar varianta, asa, mai la scurt) si adaug o imagine plina de insemnatate, care să evoce dragostea mea, preferând să ma rezum la aceasta, in lipsa melodiei intepretate de Anna Lesko, Arzi in flacari.
Foto: bant-shirts.com
Personalizam

Ne marcam teritoriul, ne personalizam lucrurile ba chiar si trupul, nu acceptam uniformizarea, insa tocmai lupta asta pentru “a fi diferit” mi se pare o forma de uniformitate. Nu poti fi intr-o multime de 100 de oameni imbracati la fel si sa te simti diferit? Nu ai nimic care sa de diferentieze in momentul in care esti gol alaturi de 100 de oameni si atunci simti nevoia unui body tuning? Punem accent pe trup, pe aspect, pe material, insa uitam ca diferenta e in noi si nu pe noi. Ce daca ai 5 tatuaje din care 2 ascunse pe care le arati tuturor, ce daca te imbraci diferit si imbini stiluri, ce daca freza ta e unica si esti un trendsetter, daca esti lipsit de valori si principii, daca telul tau este sa fii diferit, daca esti condus de reclame si propaganda?
Superficiali, lipsiti de continut, ne mascam superficialitatea prin dorinta de a fi unici. Vrem sa fim unici fiindca stim ca nu avem nimic sa ne diferentieze de ceilalti, fiindca nu avem incredere in noi, din teama de banalitate si fiindca nu vom fi remarcati decat daca vom soca.
Băse mort! De ce?
Imi amintesc ca in vremea regimului Iliescu erau destul de la vedere inscrisuri cu vopsea de genul „Jos Iliescu”. Niciodata nu am vazut „Iliescu mort”. Cred ca e de comentat un astfel de graffiti… Mai ales acum, dupa ce am vazut „Manual na vyrobu teroristy” la Centrul Ceh…
De ce ti-ai dori moartea altui om? De ce pana acum era suficient sa nu mai fie la putere un conducator nedorit, iar acum se resimte o nevoie atat de radicala?

Poate ai vazut prin oras, poate nu, campania